Cerere aparare reputatie procuror

La data de 28.02.2017, în temeiul dispozițiilor art.30 alin.2 din Legea nr.317/2004, domnul procuror Andrei Bodean a formulat o cerere de apărare a reputației profesionale, în legătură cu afirmațiile conținute în articolul de presă „Procurorul DNA Bodean a băgat în pușcărie un avocat, din dragoste” publicat pe pagina de internet www.evz.ro. și preluat ulterior de alte publicații online.

La data de 28.02.2017, în temeiul dispozițiilor art.75 alin.(1) din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, Direcția Națională Anticorupție a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii efectuarea de verificări pentru a se constata dacă informațiile publicate sunt de natură să aducă atingere independenței sistemului judiciar.

Astfel, în textul articolului respectiv, se încearcă acreditarea ideii conform căreia procurorul Bodean Andrei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Constanța și-ar fi îndeplinit atribuțiile cu rea-credință și cu încălcarea legii, iar întreaga activitate de urmărire penală din cauza ce privea pe inculpatul Sorin Calaigii ar fi fost bazată pe denunțuri mincinoase și pe presupusa sa dorință personală de răzbunare.

Precizăm că inculpatul Sorin Calaigii (alături de inculpata Bodîrlâu Mihaela) a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.193/P/2013 din data de 4 iulie 2014 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța (comunicat nr. 966/VIII/3 din 7 iulie 2014 și comunicate-hotărâri de condamnare din 28 noiembrie 2016)

Nicio probă administrată în cursul urmăririi penale nu a fost înlăturată de judecător pe parcursul verificărilor efectuate în procedura camerei preliminare.

Ambii inculpați au fost condamnați definitiv la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Dosarul penal a fost judecat, în ambele faze procesuale, fond și apel, doar la instanțe din București, iar acuzația conform căreia procurorul de caz fi putut influența judecătorii cauzei apare drept absurdă.

Curtea de Apel București, a reținut în considerentele sentinței penale nr.229/F din 23.12.2015, pronunțată în dosarul penal nr.4422/2/2014 că „(…) toate cele trei infracțiuni comise de inculpat sunt grave, întrucât acesta, folosindu-se de calitatea de avocat, care îi oferea o doză mare de credibilitate în ochii clienților, a pretins și primit (în două cazuri) și, respectiv, doar a pretins (într-un caz), sume de bani, în schimbul cărora a promis, fără scrupule, manipularea actului de justiție, numai în cauze de natură penală, în favoarea unor persoane acuzate de infracțiuni grave de violență (tentativă la omor și viol), prin inducerea convingerii că deținea influență (în fapt, nedovedită) asupra judecătorilor unei instanțe de grad înalt (Curtea de Apel Constanța), pentru a-i determina la pronunțarea unor soluții care le-ar fi absolvit pe acele persoane de răspundere penală, pentru infracțiunile pe care, în final, s-a dovedit, cu autoritate de lucru judecat, că le-au săvârșit sau le-ar fi asigurat un tratament sancționator nejustificat de blând în raport cu gravitatea infracțiunilor respective.

De asemenea, Curtea reține modul vicios în care inculpatul le-a prezentat, persoanelor în favoarea cărora și-a traficat pretinsa influență, înfăptuirea actului de justiție, prin „blaturi” (expresie ce îi aparține) cu judecători aflați oricând la dispoziția sa (fiind numiți de acesta „ai mei”), inducând astfel impresia, vătămătoare pentru ordinea socială și încrederea publică într-o instituție esențială a unui stat de drept, că o hotărâre judecătorească poate constituit obiect de negociere, iar pronunțarea acesteia este posibil de manipulat, în schimbul banilor pe care destinatarii legii (în speță, cea penală) erau dispuși să-i ofere pentru a evita consecințele încălcării ei.

Totodată, Curtea constată conduita procesuală nesinceră a inculpatului, care, dincolo de nerecunoașterea faptelor (atitudine care nu îi poate fi imputată), s-a prezentat în permanență drept „victima” unor înscenări (pretins realizate inclusiv cu participarea unor organe judiciare), ceea ce dovedește că acesta nu a conștientizat gravitatea faptelor sale și, ca atare, nici nu este dispus să se îndrepte.”

Pe parcursul urmăririi penale, inculpații Calaigii Sorin și Bodîrlâu Mihaela au sesizat Inspecția Judiciară, iar ca urmare a verificărilor efectuate, soluția dispusă a fost clasarea sesizării.

De asemenea, inculpatul Calaigii Sorin a formulat plângere împotriva procurorului Bodean Andrei, ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de soluția de clasare dispusă de parchet, inculpatul a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare, aceasta fiind, la rândul său, respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciem că, prin articolul publicat, se urmărește:

- Decredibilizarea Direcției Naționale Anticorupție și a activității procurorilor, precum și a sistemului judiciar în general, prin inducerea în opinia publică a ideii că activitatea procurorilor nu se desfășoară în limitele cadrului legal.
- Acreditarea ideii că independența și imparțialitatea procurorilor este influențată de anumite interese personale, iar soluțiile sunt dispuse în mod arbitrar, neavând la bază elemente de probațiune administrate legal.
- Crearea unei stări de neîncredere în justiție în ansamblul său, prin afectarea prestigiului justiției.

Prin prisma celor menționate, apreciem că informațiile publicate au un impact deosebit asupra opiniei publice, fiind de natură să aducă atingere independenței sistemului judiciar.

Acestea creează dubii greu de înlăturat cu privire la independența magistraților, acreditând ideea că activitatea procurorilor implicați în înfăptuirea procesului judiciar se desfășoară cu încălcarea principiului consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, conform căruia procesul penal se desfășoară conform dispozițiilor prevăzute de lege.