Rezultatele testului de stres efectuat de ASF asupra fondurilor deschise şi fondurilor închise de investiţii

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a efectuat un test de stres la care au participat 102 Organisme de Plasament Colectiv (OPC) autorizate în România (73 de fonduri deschise de investiții – OPCVM și 29 de fonduri închise de investiții – AOPC) având o valoare cumulată a activelor la data de referință (31 martie 2016) de 21,61 miliarde lei.
Testul de stres a avut ca scop investigarea eventualelor vulnerabilități existente pe piața fondurilor de investiții, atât la nivel individual (micro-prudențial) cât și sectorial, în ceea ce privește riscul de piață, cel de contrapartidă, precum și cel de lichiditate. Exercițiul a urmărit să îmbunătățească abilitățile administratorilor de a gestiona potențiale situații excepționale în ceea ce privește riscul investițional și riscul de lichiditate. Exercițiul de testare la stres a OPCVM și AOPC nu a fost de tipul „pass or fail”, ci unul menit să evidențieze efectele unora dintre riscurile importante cu care se pot confrunta aceste entități în situații de turbulențe pe piețele financiare.
Riscul cel mai important identificat la nivelul întregii piețe este cel privind schimbarea ratelor de dobândă, deoarece ar putea produce modificări în valoarea plasamentelor în obligațiuni evaluate prin marcare la piață. La data de referință pentru testul de stres ponderea plasamentelor expuse față de riscul de dobândă era de circa 77% din valoarea activelor totale însumate pentru toate cele 102 fonduri de investiții participante.
Pe ansamblul pieței, aplicarea factorilor de stres aferenți riscului de dobândă (modificarea ratei de dobândă pentru lei cu două puncte procentuale și a ratelor de dobândă pentru alte valute cu 1,5 puncte procentuale) ar determina o scădere a valorii de piață a tuturor plasamentelor în obligațiuni ale celor 102 OPC participante cu circa 990 milioane lei (5,95% din valoarea plasamentelor expuse la acest risc și respectiv 4,59% din valoarea activelor totale). Prin urmare, deși severitatea acestui risc este relativ scăzută, modificarea ratelor de dobândă reprezintă o potențială vulnerabilitate la nivel sectorial ce necesită analiză și monitorizare aprofundate, care să țină seama inclusiv de efectele pe care metoda de evaluare a acestor instrumente (de ex. prin marcare la piață vs. prin utilizarea de modele) le-ar putea avea într-o potențială situație de criză (cu fluctuații semnificative pe termen mediu ale ratelor de dobândă).
Pe de altă parte, ponderea plasamentelor expuse față de riscul de scădere a prețurilor acțiunilor este foarte redusă la nivelul întregii piețe (circa 898 milioane lei, adică 4,08% din activele totale). De aceea, aplicarea factorilor de stres privind scăderea prețului acțiunilor (scăderea indicelui BET-XT cu 35% față de valoarea la data de referință și scăderea indicelui STOXX 600 cu 20%) au avut un impact redus asupra activelor totale ale fondurilor de investiții din România, respectiv -285 milioane lei în valoare absolută (32% față de nivelul expunerii inițiale), reprezentând o scădere de doar 1,3% a activelor totale. Așadar expunerile față de riscul de scădere a prețurilor acțiunilor nu reprezintă o vulnerabilitate la nivel sectorial.
Riscul valutar este semnificativ din punctul de vedere al expunerii inerente (inițiale) datorită plasamentelor importante în instrumente denominate în alte valute decât monedele fondurilor (4,06 miliarde lei, respectiv 18,78% din activele totale). Astfel, 60 din cele 102 OPC participante au expunere (în diferite grade) la riscul valutar, deci au suferit impact în urma aplicării șocului de scădere a cursului de schimb aferent altor valute în care sunt denominate instrumentele financiare deținute de fondurile respective, față de moneda fondului, cu 10% comparativ cu nivelul de la data de referință.
În majoritatea cazurilor însă acest impact a fost foarte redus pentru că 29 dintre fondurile cu expunerile inerente cele mai importante la riscul valutar au utilizat instrumente financiare derivate în vederea gestionării acestui risc. Pe ansamblul pieței, impactul aplicării factorului de șoc privind riscul valutar a fost de numai 64 milioane lei (1,58% din expunere și respectiv 0,30% din activele totale). Așadar, riscul valutar nu constituie o vulnerabilitate la nivel sectorial pentru că este, pe ansamblul pieței, bine gestionat de participanți, astfel că severitatea acestui risc este redusă.
Expunerea inerentă față de riscul de lichiditate (măsurat prin gradul de concentrare a deținerilor la nivelul primilor doi investitori) este importantă pentru o serie de fonduri de talie medie și mică, dar nu constituie o problemă pentru fondurile de dimensiune mare, astfel că nu reprezintă o vulnerabilitate la nivel sectorial. Pe ansamblul  pieței impactul aplicării acestui factor de risc s-a dovedit redus, iar în urma analizei fluxurilor nete pentru ultimii cinci ani s-a constatat că probabilitatea unor răscumpărări simultane ale celor mai mari investitori din fiecare fond este redusă.
Ponderea plasamentelor expuse față de riscul de contrapartidă (obligațiuni, depozite bancare etc.) este importantă dar severitatea riscului este redusă, deci nu constituie o vulnerabilitate la nivel sectorial, pentru că probabilitatea producerii unui astfel de șoc la nivelul întregii piețe este foarte redusă ca urmare a calității ridicate a principalelor contrapartide. Astfel, primele 10 contrapartide (care împreună dețin o cotă de 82,5% din totalul expunerilor față de riscul de contrapartidă ale celor 102 OPC participante) sunt entități guvernamentale, ale administrație publice locale sau bănci cu ratinguri de credit favorabil.
Exercițiul de testare la stres a fondurilor deschise și fondurilor închise de investiții din România se înscrie în programul de acțiuni al ASF ce vizează creșterea încrederii consumatorilor față de piețele și instrumentele financiare non-bancare, precum și consolidarea stabilității și funcționării sănătoase a piețelor, inclusiv prin întărirea și eficientizarea activității de supraveghere.
De aceea, planul de acțiuni în urma exercițiului va evolua pe două direcții. În primă instanță, ASF va discuta cu SAI participante rezultatele individuale, acolo unde este cazul. Având această radiografie, administratorii de fonduri trebuie să evalueze și să monitorizeze permanent riscurile aferente portofoliilor, să le gestioneze corespunzător și să fie pregătiți pentru materializarea oricărui scenariu teoretic. Toate acestea sunt în responsabilitatea integrală și exclusivă a managerilor profesioniști ai organismelor de plasament colectiv. De asemenea, ASF va elabora legislația secundară  referitoare la managementul riscului, inclusiv un ghid privind managementul riscului și utilizarea internă (periodică) a testelor de stres la nivel individual de către fiecare administrator, în acord cu cele mai bune practici europene. Totodată, machetele de raportare a datelor vor fi adaptate astfel încât să faciliteze analiza și supravegherea exercitată de ASF fără a aduce o povară suplimentară entităților raportoare.