Având
în vedere asumarea de către Plenul CSM, în şedinţa din data de
12 ianuarie 2017, a unui program de măsuri
pe întreaga perioadă a mandatului de 6 ani, care să fie urmărit
cu consecvență și realizat în spirit de coeziune între membrii
săi,
Faţă
de faptul că România este, începând cu 1 ianuarie 2007, ţară
membră a Uniunii Europene, iar la momentul aderării şi-a asumat
îndeplinirea unor obiective de referinţă în reformarea
justiţiei,
Luând în
considerare progresele semnificative notate în ultimii zece ani în asigurarea
independenţei şi eficienţei sistemului judiciar,
integrităţii şi luptei împotriva corupţiei,
Având în vedere că realizarea acestora a fost posibilă prin
asumarea unui angajament ferm şi eforturi semnificative ale statului
român, prin sistemul judiciar şi alte autorităţi publice
responsabile, cu sprijinul societăţii civile,
Conştientizând că independenţa
justiţiei nu este un privilegiu în interesul magistraţilor, ci în
interesul statului de drept şi al celor care caută şi doresc
înfăptuirea justiţiei, iar magistraţilor le revine o
răspundere reglementată de legislaţia actuală pe
măsura independenţei conferită de Constituţia României,
Apreciind că
modalitatea de adoptare a unor acte normative de către Guvernul României,
cu implicaţii asupra activităţii sistemului judiciar, într-o
manieră ce nu respectă principiile transparenţei decizionale,
consultării şi dezbaterii, constituie
dovada unei desconsiderări a activităţii de înfăptuire a
justiţiei şi a autorităţii instituţiilor judiciare,
În
acord cu recomandările Raportului
din 25.01.2017 al Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de cooperare și
verificare,
Ţinând cont de cadrul legal intern care defineşte
independenţa sistemului judiciar şi limitele libertăţii de
exprimare,
Având
în vedere principiile independenţei şi responsabilităţii
justiţiei, consacrate prin numeroase documente internaţionale,
asumate de corpul judecătorilor şi procurorilor din România,
Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al
independenţei justiţiei, reafirmă că:
Independența
justiției reprezintă o componentă esențială a statului
de drept, în care cele trei puteri – legislativă, executivă și
judecătorească – trebuie să fie într-un permanent echilibru, dat
tocmai de egalitatea ce există din punct de vedere constituțional.
Principiile
independenţei şi imparţialităţii sunt pietre de
fundament ale motivării şi legitimităţii funcţiei
judiciare în orice stat.
Independenţa
magistraturii, enunţată în Constituţia României şi legile
justiţiei, trebuie garantată de către stat. Este de datoria tuturor guvernelor şi
a celorlalte instituţii de a respecta şi supraveghea independenţa corpului de magistraţi.
Puterilor
executivă şi legislativă le revine obligaţia de a se
abţine de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina
independenţa magistraţilor.
Este de datoria fiecărui
stat membru al UE să asigure resursele adecvate pentru a permite corpului
de magistraţi să îşi îndeplinească atribuţiile în mod
corespunzător.
Adoptarea unor măsuri care subminează
progresele înregistrate în reforma justiţiei are un impact negativ major
asupra societăţii româneşti în general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu