Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii:
„Doamnă Procuror-şef al Direcției Naționale Anticorupție,
Doamnă Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Doamnă Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii,
Doamnă Ministru interimar al Justiţiei,
Domnule Procuror General al României,
Excelențele Voastre doamnelor și domnilor ambasadori,
Doamnelor şi domnilor,
Doamnă Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Doamnă Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii,
Doamnă Ministru interimar al Justiţiei,
Domnule Procuror General al României,
Excelențele Voastre doamnelor și domnilor ambasadori,
Doamnelor şi domnilor,
Încep prin a vă felicita pentru bilanțul prezentat.
Au trecut aproape 15 ani de când a fost
constituit Parchetul Național Anticorupție în anul 2002, precursorul
DNA, iar România a demonstrat, pe parcursul acestei perioade, că a
reușit să își mărească, din punct de vedere instituțional, capacitatea
de a lupta împotriva corupției, pentru consolidarea statului de drept.
De la an la an, încrederea cetățenilor în
justiție a crescut, iar succesul luptei anticorupție a ajuns să fie
apreciat nu doar intern, ci şi la nivel internațional, ţara noastră
fiind în punctul de a exporta acest model în regiune.
Această evoluţie nu ar fi fost posibilă
dacă în România nu s-ar fi produs o temeinică asumare socială a unui set
de valori solide.
În tot acest interval nu numai capacitatea
statului de a face față provocărilor ce țin de corupție a crescut, dar,
lucru extrem de important, și mentalitățile s-au schimbat.
Am avut dovada acestui fapt recent, când
am văzut cu toţii că cetățenii României anului 2017 nu mai tolerează
minciuna, corupția sau compromisul. Dimpotrivă, aceşti oameni au
așteptări pe măsură de la instituțiile statului, au așteptări ca viața
publică să aibă în centrul ei respectarea legii și integritatea.
La noi s-a întâmplat un lucru
extraordinar, principiile abstracte şi valorile fundamentale care stau
la baza statului de drept au devenit preocupări concrete pentru
cetăţeni.
Iar când acestea au fost puse în mod
brutal în pericol, a existat o reacţie civică fără precedent. România a
devenit nu numai un model de bune practici instituţionale în materie de
luptă anticorupţie, ci şi o sursă de inspiraţie pentru cetăţenii altor
state de a manifesta şi a-şi exprima în mod public refuzul de a mai
accepta actele de corupţie.
Începutul acestui an ne-a găsit într-un context în care lupta anticorupție a fost pusă în mod real la încercare.
Indignarea și mobilizarea fără precedent a
românilor din ultima lună, ca și reacțiile partenerilor externi sunt
semnale clare că ţara noastră trebuie să își continue parcursul de
consolidare a democrației și statului de drept și, în acest sens,
continuarea luptei anticorupție este o cerință esențială dacă ne dorim
un stat modern.
De altfel, încercările Executivului de a
modifica legislaţia penală au fost amendate în raportul MCV de anul
acesta, în care se trage un semnal serios de alarmă în sensul că orice
schimbări menite să slăbească eficacitatea instituţiilor judiciare care
combat corupţia ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate de
România în acest domeniu.
Iată, deci, că ireversibilitatea luptei
anticorupţie nu este una garantată. Măsuri legislative care slăbesc
domeniul de aplicare al infracţiunilor de corupţie, ingerinţa factorului
politic în actul de justiţie, campaniile media duse la adresa unor
magistraţi sau instituţii judiciare sunt doar câţiva dintre factorii
care pot afecta radical traseul pe care s-a înscris România.
Ordonanța nr. 13, nefericita Ordonanță 13
din 2017, a fost abrogată, măsurile amenințătoare la adresa luptei
anticorupție au fost retrase și sabia lui Damocles pare a fi fost,
pentru moment, îndepărtată.
Avem o legislaţie adesea deficitară, care
generează probleme de interpretare. În mod incontestabil, ea trebuie
amendată, dar măsuri precum cele de modificare a Codului penal și a
Codului de procedură penală sau legi de grațiere colectivă au nevoie de o
dezbatere amplă în spațiul public, de transparență și responsabilitate
în procesul de luare a deciziilor.
Sunt aspecte de neignorat în România anului 2017.
Aprecierea oportunității adoptării unor
astfel de măsuri și intervenții trebuie să fie expresia unei dezbateri
reale în Parlament, după consultarea specialiștilor și preluarea
expertizei din domeniu, dezbatere care să includă și punctul de vedere
al minorității parlamentare, al opoziției.
Întregul proces decizional trebuie
realizat cu o consultare reală a sistemului judiciar, cel care este
chemat să aplice astfel de măsuri.
În acest sens, acțiunile mele, ca
Președinte, au fost de fiecare dată în spiritul asigurării unei
cooperări loiale între instituții și, de aceea, în tot procesul
decizional care va urma, am încredere că DNA și instituțiile din
sistemul judiciar vor juca un rol activ prin prisma pozițiilor avizate
pe care le pot expune, bazate pe activitatea lor de zi cu zi.
Doamnelor și domnilor,
Datele şi cifrele din raportul de
activitate arată într-adevăr faptul că lupta DNA împotriva marii
corupții duce la bunăstare socială, lucru care se va reflecta în primul
rând în buzunarele cetățenilor.
Din acest punct de vedere, un subiect
extrem de important rămâne cel al recuperării prejudiciilor produse
statului prin fapte de corupţie comise de persoane pentru care s-a
stabilit vinovăţia, prin decizie judecătorească definitivă.
Activitatea instituţiilor cu atribuţii în
acest domeniu trebuie să fie una susţinută, pentru ca rezultatele să
devină cu adevărat semnificative într-un domeniu în care cetăţenii au,
pe bună dreptate, mari aşteptări.
O societate în care lupta anticorupţie
este eficientă este una în care cei care au fost găsiţi vinovaţi nu se
mai bucură în continuare de banii sau bunurile dobândite prin încălcarea
legii.
Doamnelor şi domnilor,
Lupta împotriva corupţiei prin mijloacele legale de care dispune statul este necesară şi trebuie continuată.
Dar ea nu va fi suficientă pentru a
combate definitiv acest flagel fără componenta de prevenire, care
trebuie să capete din ce în ce mai multă substanţă.
În acest domeniu, profilaxia trebuie să
însemne integritate şi responsabilitate la nivelul conducerii tuturor
instituţiilor publice. Este, de altfel, şi una dintre aşteptările
legitime ale societăţii în ceea ce priveşte reforma administraţiei
publice.
Am intrat într-o nouă etapă de maturizare a
României, o Românie construită pe o cultură a integrității şi
corectitudinii în viața publică.
Importanța continuării eforturilor făcute
în domeniul transparenței și integrității publice, recuperarea
prejudiciilor, dimensiunea de prevenție sau eforturile în direcția
promovării educației juridice sunt doar câteva dintre măsurile pentru
realizarea cărora este nevoie de cooperare.
Nu putem să reuşim în acest demers care
pune pe primul loc integritatea și interesul general al cetățenilor fără
punți reale între instituțiile statului.
România se află într-un moment în care
poate păşi cu încredere pe drumul democraţiilor consolidate, în care
mecanismele statului de drept sunt independente de voinţa politică.
Este nevoie de foarte mult echilibru şi
înţelepciune din partea tuturor părţilor implicate pentru ca progresele
făcute până acum să nu fie pierdute. Ceea ce trebuie să primeze este
dezideratul României de a deveni un stat puternic, care apără interesele
cetăţenilor săi.
În această nouă paradigmă, DNA rămâne o
instituţie cheie, cu un rol esenţial în combaterea fenomenului corupţiei
şi al respectării legii.
Prin activitatea dumneavoastră de anul
trecut, aţi arătat că obiectivele pe care vi le-aţi asumat pot fi
transformate în realități palpabile.
Doamnelor şi domnilor,
Închei prin a vă reasigura de faptul că
veți avea în mine un partener și un sprijin necondiționat în
consolidarea statului de drept, fiindcă este convingerea mea fermă că
dezvoltarea reală a României depinde de asta!
Vă mulțumesc și vă doresc în continuare mult succes!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu